Yep! Fuseram la Vegas cum ar zice nea Marin… Fuseram cu avion plecati de dimineata pe o ploaie de iti venea sa te bagi inapoi in pat si sa astepti sa treaca. Dar cum aici daca incepe sa ploua s-ar putea sa se opresca peste trei luni ne-am apucat de bagaj, l-am trintit in trotineta si porniti am fost.

La aeroport am luat contactul cu adevarata economie de piata unde totul se plateste, inclusiv daca ai bagaj de cala. Aici companiile aeriene nu au servicii gratuite, nu tu masa si alchool pe de-a moaca… trebuie sa platesti. Asa ca am platit 15 lei (toti romanii de aici le spun dolarilor lei, probabil din cauza ca sunt atit de devalorizati in raport cu euro) si am depus bagajul. Zbor placut avuram pina la Los Angeles unde ne-am reintilnit cu soarele si razele lui calde si luminoase. De sus Los Angeles este imens, nu are cladiri foarte inalte dar in schimb aproape orice petec de pamint este acoperit de case: little boxes on the hill side – ca sa parafrazez celebrul cintec pe care l-am invatat vizionind nu mai putin celebrul serial Iarba (Weeds). Am vazut chiar si imensul semn de pe deal dar si intinsa plaja de la Pacific si soseaua ce serpuieste pe tarm si are vedere la Japonia atunci cind ninge. In LA, timpul probabil era cel asteptat si ambele frezuri au rezistat temperaturii de aproape 25 de grade. Si bebele s-a bucurat de soare si a inceput sa se zbenguie probabil in anticiparea serii muzicale ce avea sa urmeze. Am schimbat avionul destul de repede si dupa inca o decolare, un zbor scurt de vreo 40 de minute si o aterizare am ajuns si la destinatia finala: orasul luminilor.

Las Vegas ne-a intimpinat cu aproape 30 de grade si un cer fara nori. Destul de obositi ne-am facut loc prin aglomeratie pina la hotel. Am stat la MGM Grand care de fapt ca majoritatea hotelurilor de pe Strip (asa se numeste zona turistica a orasului) este un mic orasel care are de toate: spa, 4 piscine, 2 teatre, un imens cazinou, vreo 2 cluburi, o zona de Food Court ca la un mall obisnuit, cred ca vreo 10 restaurante.

Dupa o scurta vizita in camera pentru parcarea bagajelor si schimbatul hainelor, am dat o raita prin hotel sa cautam ceva de mincare. Oferta era variata, de la deli (un restaurant unde se vind sandwichuri) pina la Mc Donalds, un sushi place si alte citeva restaurante mai cu pretentii am ales un restaurant american unde am servit binecunoscuta chiftea intre 2 bucati de paine caruia americanilor le place sa-i zica hamburger. Cum pofta era mare si nu mai consumasem de mult, l-am asezonat si cu cartofi prajiti.

Am purces apoi catre stadionul Sam Boyed Stadium unde urma sa presteze Black Eyed Peas si apoi U2. Organizarea a fost ireprosabila, au asistat la concert aproape 40000 de oameni impreuna cu aproape 20.000 de masini. Parcarea masinilor s-a facut fara nici un fel de problema deoarece existau oameni care dirijau circulatia iar fiecare respecta ordinea de parcare.
Black Eyed Peas au incis putin atmosfera cu hituri mai vechi si mai noi si au deschis drumul spre un concert de vis al lui U2 – desi nu sunt un mare fan concertul mi-a placut mult iar atmosfera a fost la inaltime. Poate si pentru ca am stat pe ultimul rind din stadion.

A doua zi am dat o raita prin Vegas pe o vreme absolut minunata, aproape 30 de grade cu un soare molcom si o caldura placuta care nu te lesina. Toate hotelurile sunt extrem de mari, extrem de luxoase. Cel mai mult mi-a placut Treasure Island care are la intrare niste corabii si fantanile de la Bellagio.

Seara am vizionat spectacolul de cabaret Crazy Horse si dupa am lasat tribut casionului de la MGM si ne-am retras linistiti ca ne-am facut datoria contribuind si noi la propasirea acestui oras al pacatelor. Poate data viitoare casionul ne va intoarce favoarea.

Las Vegas este o experienta pe care merita sa o traieste macar o data in viata. Noi speram ca sa ne mai intoarcem acolo si sa fim intr-o forma mai buna pentru party, poate si intr-o formatie mai mare.

Destul cu vorbaria, pozele sunt aici: Las Vegas.

A.. si inca ceva: back to work now, money never sleep.

Am mai pus pe picasa doua seturi de poze noi. Pentru cine inca nu le-a descoperit, linkurile sunt:
Camping in Olympic Peninsula
http://picasaweb.google.com/daniel.toba/CampingInOlympicPeninsula
Am fost un week-end in Olympic Peninsula, am campat, am facut gratar, am cintat la chitara, am mincat si degustat, am dormit. A doua zi am fost la ocean pe o plaja salbatica si am incercat sa fac baie. Apa nu avea mai mult de 10 grade. Am intrat si imediat am iesit pentru ca nu mai imi simteam picioarele. Am facut foc pe plaja si poze. Vreamea a fost impresionant de frumoasa, neobisnuita pentru aceea perioada. Ne-am distrat si ne-am umplut bateriile pentru zilele ploiase care va sa vina (inca le asteptam, dar speram sa fie cit mai putine).

Oktoberfest la Leavenworth
http://picasaweb.google.com/daniel.toba/LeavenworthOktoberfest#

Bere ca la nemti acasa. Carnati la fel. Am stat intr-o vila draguta. A.. si ne-am cumparat ca si suvenir palarii.

Ultimele doua saptaminii am stat prin preajma casei. Sa ne odihnim pentru weekendul ce va sa vina.

La americani “1 Mai” (Labor Day) se sarbatoreste in prima zi de luni din Septembrie. Asa ca am avut un weekend prelungit, primul dupa revenirea pe continentul nordamerican a restului de doua tremimi (feminine) ele familiei.
In timpul saptaminii vremea a fost excelenta pe aici, in jur de 25 de grade, soare cu nori. M-am obisnuit destul de bine cu vremea de aici, nu imi mai e frig, asa ca si la 20 de grade sau mai putin ies afara in tricou si bemude.

Simbata dimineata a inceput sa ploua, am iesiti sa vizitez cutia postala si ploua incet cu stropi fini care abia isi gaseau drumul catre asfalt. Am intrat in casuta unde sunt maiboxurile, am luat cele 3-4 plicuri si cind am iesit am auzit sunet de rapaiala. Ploaia se intetise si lovea asfaltul cu picaturi mari de apa curata si clara, am facut citiva pasi prin ploaie si apoi am lungit si eu pasul ca deja apa imi ajunsese la piele. In casa era o atmosfera de leneveala cu mai mereu gasesti dar ploaia si vremea inchisa o amplifica de vreo 10 ori. Asa ca mi-am facut o cafea cu scortisoara, mi-am pus pe o farfuriuta doua mini muffins, mi-am luat cartea, am aprins lampa de linga geamul deschis si m-am cufundat in lectura. Geamul era deschis iar ploaia care cadea peste brazii din fata casei susura o melodie veche si romantica, iar eu citeam povesti de drumetie ale unui actor american in Italia. Era un peisaj de poveste din care lipsea insa ceva. Doua lucruri mai exact. Primul era semineul pe care l-am oprit cind am plecat in Romania si inca nu l-am repornit. Al doilea era muzica veche. Asa ca mi-am intreprut putin incursinea italiana pe dealurile Umbriei, am deschis laptopul si am pornit muzica veche a anilor 20. Muzica in surdina a inregit perfect atmosfera asa ca m-am lasat vrajit de cafea si muffins, de ploaie si aer curat, de muzica si de lectura. M-am simtit incredibil, aproape ca intr-o cabana de munte, in miez de iarna citind povesti la gura sobei.

Dupa citeva ore bune de dulce si placuta leneveala ni s-a facut foame si cum programasem sa facem o “lentil soup” am plecat sa cumparam ingredientele. Fast forward si dupa vreo ora de cumparaturi si alta ora si jumatate de gatit statea in fata mea un castronas cu supa aburinda peste care am presarat putin parmezan. Yammy-yammy cum ar spune Toto.

Spre dupa amiaza ploaia s-a oprit iar soarele s-a ivit de dupa nori, spre vest. Spre vest am mers si noi si ne-am rentilnit cu oceanul sau “ocenelul” cum i spune Geo. Am mers intr-un loc drag noua, portul de ambarcatiuni din Edmonds, care are si un parc si o plaja. Am ascultat valurile si am privit barcile care pluteau pe luciul oceanului scaldat de razele soarelui aprope de asfintit. Ne-am plimbat pe faleza portului si ochii ni s-au scurs peste barci foarte frumoase, albe, cu pinze sau cu motor, mai mari sau mai mici.

Aerul sarat si plimbarea lunga ne-au lungit putin urechile de foame asa ca am mers la The Loft, un restaurant/cafenea/lounge foarte intim si european al carui patron e un grec. Am mai fost aici acum citeva luni si stiam ca au niste calamari fritti deliciosi si un Mojito racoritor si sevit intr-un pahar ca de sampanie dar foarte inalt si incapator. Geozina i-a comndat mascarpone raviolli cu roaste apple si niste fries foarte buni. Am mincat, am palavragit si am ris de risul unui co-mesean al carui ras semana cu mitraliera care in loc de gloante scapata hohote de ris.

Apai… am trait multe zile frumoase dar asta aproape ca le-a intrecut pe toate.

Restul pozelor aici.

Seattle

la New York a fost si mai spectaculos:

Faptul ca nu prea am mai scris se datoreaza si unui eveniment rar prin aceste parti ale lumii… Hmm, ce eveniment poate fi atit de rar pe acolo poate ca va veti intreba (limba romana scrisa a inceput sa-mi puna piedica atunci cind trebuie sa scriu cu liniuta: veti sau ve-ti)? Pai, cel mai rar eveniment pe aici este sa ai 30 de zile fara ploaie… Da aici se numara zilele consecutive in care vezi soarele si in care nu ploua. Vechiul record a fost de 29 de zile si a fost inregistrat prin 1984 daca imi aduc aminte. Nu stiu daca s-a omologat recordul pentru ca in chiar ziua a 30-a norisorii s-au scuturat putin asupra padurilor de aici.
Astazi si ieri cerul este innourat, bine insa ca nu ploua. Totusi afara e vreme inchisa si asa mi-am facut chef sa scriu pe blog. Nu prea multe totusi sa nu va plictisesc.

De fapt mai bine pun niste poze:
La Acvariu si prin Seattle

Widbey Island

Cu barca pe Lake Sammamish
Barca cu care ne-am dat putea atinge undeva pe la 40 de mile / h. M-am aventurat si m-am dat cu tube-ul si a fost foarte foarte misto.

La Crab-Pot si Karaoke
Crab-Pot e un lat de restaurante unde se maninca fructe de mare, in special crab. Crabul a fost senzational si karaoke-ul de dupa a fost foarte distractiv – dupa cum se vede si din poze.

(Tusind)… Uff.. gata am terminat. Mi-a luat exact 2 minute. Cum pentru ce? Nu ti-ai dat inca seama? Well, sa te pun in tema: am sters praful de pe blog!…Cum care blog? Asta pe care il citesti acum!

Din cauza faptului ca uneori ma imbratiseaza o lene proverbiala si imi e asa de bine sa stau tolanit in bratele ei incit nu am mai scris. In schimb am citit, am ascultat carti, am vazut citeva filme, am facut citeva filme(ulete) si am avut mai mult de lucru la serviciu decit de obicei.

Dar sa le luam pe rind.

Am citit urmatoarele cartile:

Permision Marketing, by Seth Godin
Seth Godin ne spune cum vede el marketingul viitorului: cerele clientilor permisiunea de a face afaceri cu ei, nu ii intrerupe. Marketingul clasic este enervant, se bazeaza pe intrerupearea si enervarea posibililor clienti. Exemple: email spam, publicitatea la TV si pe site-uri, marketingul direct (aici in State e o nebunie, vezi aici cit mail am primit dupa ce am lipsit 2 saptamini de acasa).
Marketingul bazat pe permisiune presupune inceperea unei relatii de incredere cu viitorul client si construirea si cimentarea acestei relatii prin valoarea produselor si serviciilor oferite clientilor. Pentru astfel de clienti pretul este elementul decizional cel mai putin important. E adevarat ca in Romania inca se mai fac afaceri pe baza pretului insa si la noi lucrurile se vor schimba. Si bineinteles, cel mai puternic element de marketing, word of mouth, este ce-am mai buna stategie pentru marketingul baza pe permisiune.
Imi aduc aminte ca la ASE am facut un semestru un curs de marketing, poate cel mai interesant curs pe care l-am facut la facultate deoarece profu ne dadea exemple concrete despre cum isi fac unele companii marketing.

The Dip, by Seth Godin
A treia carte de Seth Godin pe care am citit-o anul asta!… Daca va uitati pe coperta vedeti ceea ce autorul numeste “the dip”. Si anume aceea panta ascendenta si abrupta care-i separa pe expertii in orice domeniu de wannabe. Este o carte despre cind sa renunti la a face ceva si cind sa continuui. Dupa ce am citit cartea asta mi-am reconsiderat putin ideea pe care o aveam de a renunta la ceea ce fac acum si a face altceva. Asta deoarece sunt undeva pe acea panta ascendenta care se vede pe coperta cartii!

Am inceput sa si ascult carti.
Pina acum am ascultat o carte destul de interesanta:
The Nest 100 Years, by George Foreman
Conform lui Foreman, criza actuala este una obisnuita si trecatoare insa pe viitor vom mai experimenta:
- un razboi rece cu Rusia, insa Rusia va fi redusa din nou la tacere
- Polonia, Japonia si Turcia vor fi tarile care le vor pune probleme americanilor
- americanii, care in acest moment stapinesc lumea datorita faptului ca stapinesc oceanele mai ales Oceanul Pacific si Atlantic vor reincepe cursa spatiala
- energia viitorului va fi obtinuta prin panouri solare si va fi inventata o tehnica de aprovizionare cu energie prin “unde”
- america si europa de vest vor traversa o criza demografica de proportii astfel incit nu numai ca vor incuraja emigrantia dar vor platii emigrantii care vor sa vina in aceste tari
- pe la mijlocul secolului vom avea un Razboi intre Japonia si Turcia pe de o parte si SUA pe cealalta parte, bineintels SUA cistiga
- la sfirsitul secolului va ma fi un razboi de acesta data intre SUA si Mexic, bineinteles ca si de acesta data americanii vor iesi invingatori si pregatiti pentru un nou secol
- zice ceva si de Balcani si de Romania: Balcanii sunt cea mai instabila regiune din Europa (datorita republicilor despartite din Yoguslavia). Romania se vor adaposti intre carpati atunci cind Turcii si americanii (ajutati de polonezi) se vor razboi pe meleagurile noastre.

The Art of the Start, by Guy Kawasaki
Tot ceea ce vrei sa sti despre entrepreneurship si start-ups.

The Power of Less, by Leo Babauta

Leo Babauta are un blog foarte interesant: Zen Habits. Cartea ofera multe “How to” despre cum sa faci mai multe facit mai putin. Despre cum sa te focusezi pe mai putine chesti pentru a face mai mult. De exemplu eu ma surprind cite o data ca incerc sa fac prea multe chestii deodata si de multe ori nu reusesc sa le fac pe toate.
Doua idei importate mi-au ramas:
– sa nu mai fac multitasking – pentru ca al nostru creier nu e capabil sa lucreze bine atunci cind este intrerupt dintr-o activitate si incepe o alta (aici cel mai bun exemplu este messangerul: nu suport sa lucrez si sa vb pe messenger in acelasi timp, sau sa ascult muzica in timp ce muncesc sau citesc, pur si simplu nu pot sa fac nimic daca ascult muzica). De exemplu intotdeauna cind primeam un mail nou sau un mesaj pe messanger ma opream si vedeam despre ce e vorba si apoi reveneam la lucru.
– sa ma concentrez doar pe 3 lucruri importante si eventual 3 sau 4 mai putin importante in fiecare zi.

Ne-am cumparat BICICLETE! Poze aici.
Si e foarte misto! Nu m-am mai dat cu bicicleta de foarte mult timp, dar e chiar foarte misto. Iar aici in WA state, e paradis. Exista o multime de parcuri si trailuri speciale pentru biciclisti. Aud ca in Romania vor sa interzica bicicletele si rolele in parcuri. Nu stiu cine ia drogat pe astia de la conducere dar sunt vai de capul lor!

S-ar putea sa facem o vizita in Romania prin August, deocamdata am vorbit cu sefii si se pare ca imi vor aproba 2 saptamini de concediu.

Alte poze:
- karaoke
- st patrick’s day impreuna cu colegii
- alki beach

Alte chestii pe care le-am facut intre timp:
- ne-am schimbat dieta: mincam multe fructe si legume, fara carne (nu am mai mincat pui de vreo luna). in schimb din cind in cind mincam peste, somon sau pastrav. De obicei dimineata ne facem cite un smothie de fructe care e delicios – vezi poza1, poza2 si poza3. Efectul acestei schimbari de dieta este faptul ca am slabit 6 Kg de cind mi-am propus sa fiu atent la greutate. Acum sunt fericitul posesor a doar 70 de Kg si inca mai e loc de unde sa dau jos. Astazi tocmai ce mi-am depasit recordul la abdomene: 100 de abdomene fara intrerupere!

- am vazut o gramada de filme pe Blu Ray:
Transporter 3
How to Lose Friends & Alienate People – am ris la filmul asta de m-am prapadit pentru ca actorul principal seamana cu Balca. – poza 1, poza 2
My Blueberry Nights
Changeling
Requiem for a Dream
Croupier
Frozen River
The New World
Seven Pounds
Australia
Lolita
Twilight
Kill Bill: Vol. 2 03/17/09 03/23/09
City of God
Spy Game
Tsotsi
Green Street Hooligans
Kill Bill: Vol. 1

Funny: in Transporter 3 citeva scene s-au filmat in Romania, la un PECO Petrom unde am vazut ciocolata Poiana si alte chestii romanesti!

Cam astea au fost cele mai importante lucruri pe care le-am facut in cele (aproape) 2 luni de cind nu a mai scris.

Sunt curios daca din Romania se poate accessa Hulu.com. Este un site care contine showuri difuzate la televiziunile americane.

Citeva exemple:
Simon Family
Saturday Night Live

Enjoy!