Yep! Fuseram la Vegas cum ar zice nea Marin… Fuseram cu avion plecati de dimineata pe o ploaie de iti venea sa te bagi inapoi in pat si sa astepti sa treaca. Dar cum aici daca incepe sa ploua s-ar putea sa se opresca peste trei luni ne-am apucat de bagaj, l-am trintit in trotineta si porniti am fost.
La aeroport am luat contactul cu adevarata economie de piata unde totul se plateste, inclusiv daca ai bagaj de cala. Aici companiile aeriene nu au servicii gratuite, nu tu masa si alchool pe de-a moaca… trebuie sa platesti. Asa ca am platit 15 lei (toti romanii de aici le spun dolarilor lei, probabil din cauza ca sunt atit de devalorizati in raport cu euro) si am depus bagajul. Zbor placut avuram pina la Los Angeles unde ne-am reintilnit cu soarele si razele lui calde si luminoase. De sus Los Angeles este imens, nu are cladiri foarte inalte dar in schimb aproape orice petec de pamint este acoperit de case: little boxes on the hill side – ca sa parafrazez celebrul cintec pe care l-am invatat vizionind nu mai putin celebrul serial Iarba (Weeds). Am vazut chiar si imensul semn de pe deal dar si intinsa plaja de la Pacific si soseaua ce serpuieste pe tarm si are vedere la Japonia atunci cind ninge. In LA, timpul probabil era cel asteptat si ambele frezuri au rezistat temperaturii de aproape 25 de grade. Si bebele s-a bucurat de soare si a inceput sa se zbenguie probabil in anticiparea serii muzicale ce avea sa urmeze. Am schimbat avionul destul de repede si dupa inca o decolare, un zbor scurt de vreo 40 de minute si o aterizare am ajuns si la destinatia finala: orasul luminilor.
Las Vegas ne-a intimpinat cu aproape 30 de grade si un cer fara nori. Destul de obositi ne-am facut loc prin aglomeratie pina la hotel. Am stat la MGM Grand care de fapt ca majoritatea hotelurilor de pe Strip (asa se numeste zona turistica a orasului) este un mic orasel care are de toate: spa, 4 piscine, 2 teatre, un imens cazinou, vreo 2 cluburi, o zona de Food Court ca la un mall obisnuit, cred ca vreo 10 restaurante.
Dupa o scurta vizita in camera pentru parcarea bagajelor si schimbatul hainelor, am dat o raita prin hotel sa cautam ceva de mincare. Oferta era variata, de la deli (un restaurant unde se vind sandwichuri) pina la Mc Donalds, un sushi place si alte citeva restaurante mai cu pretentii am ales un restaurant american unde am servit binecunoscuta chiftea intre 2 bucati de paine caruia americanilor le place sa-i zica hamburger. Cum pofta era mare si nu mai consumasem de mult, l-am asezonat si cu cartofi prajiti.
Am purces apoi catre stadionul Sam Boyed Stadium unde urma sa presteze Black Eyed Peas si apoi U2. Organizarea a fost ireprosabila, au asistat la concert aproape 40000 de oameni impreuna cu aproape 20.000 de masini. Parcarea masinilor s-a facut fara nici un fel de problema deoarece existau oameni care dirijau circulatia iar fiecare respecta ordinea de parcare.
Black Eyed Peas au incis putin atmosfera cu hituri mai vechi si mai noi si au deschis drumul spre un concert de vis al lui U2 – desi nu sunt un mare fan concertul mi-a placut mult iar atmosfera a fost la inaltime. Poate si pentru ca am stat pe ultimul rind din stadion.
A doua zi am dat o raita prin Vegas pe o vreme absolut minunata, aproape 30 de grade cu un soare molcom si o caldura placuta care nu te lesina. Toate hotelurile sunt extrem de mari, extrem de luxoase. Cel mai mult mi-a placut Treasure Island care are la intrare niste corabii si fantanile de la Bellagio.
Seara am vizionat spectacolul de cabaret Crazy Horse si dupa am lasat tribut casionului de la MGM si ne-am retras linistiti ca ne-am facut datoria contribuind si noi la propasirea acestui oras al pacatelor. Poate data viitoare casionul ne va intoarce favoarea.
Las Vegas este o experienta pe care merita sa o traieste macar o data in viata. Noi speram ca sa ne mai intoarcem acolo si sa fim intr-o forma mai buna pentru party, poate si intr-o formatie mai mare.
Destul cu vorbaria, pozele sunt aici: Las Vegas.
A.. si inca ceva: back to work now, money never sleep.
…
. 